Incep prin a zice ca pozele ar trebui sa creeze bucurie sufleteasca inainte de toate. Unii cauta bucuria in tehnica, altii o cauta in mesaj, dupa cum s-a obisnuit fiecare. Este adevarat, albastrul este prea violent si poate ca exista praf pe senzor.. (care de fapt cred ca e o reflexie din geamul avionului), dar cred ca meritam si un, "uuu, ce munte frumos, unde e?", "ce senzatie de libertate", "ce plimbare prin aer". Nu va spun eu ce sa scrieti, dar nu cred ca e greu sa scrii si ceva de genul asta pe langa o subliniere tehnica. Am incercat sa pun pozele intr-o ordine care sa incalce indemnul ala "do not walk outside this area", chiar daca numai cu obiectivul, v-am dus pana la munte si inapoi, dar vad ca nimeni nu observa detaliile astea. Da! poate ca sunt prea albastre, nu ma deranjeaza daca spuneti asta, dar ati putea spune si "ce frumos e sa stai pe aripa unui avion si sa te bucuri de imaginea unui munte din zbor". Nu vedeti decat maruntisuri de ordin tehnic, nu vedeti decat ce-i lipseste dar niciodata ce are. Nu exista o privire de ansamblu asupra fotografiilor/pozelor, whatever you may call it. Asta nu e ochi fotografic, e ochiul soacrei. Am si eu de invatat tehnica de la voi, dar poate ca aveti si voi de invatat cum sa priviti o fotografie si cum sa apreciati ideea subtila din spatele lor (acolo unde exista) si cum sa zambiti atunci cand e cazul, asa cum a fost seria cu copiii. Pentru ca multe au farmec si stiu ca au, chiar daca nu exceleaza estetic sau nu sunt perfect executate. La urma urmei ce urmarim? Sa devenim robotei sau sa simtim fotografia? Si sunt sigur ca majoritatea dintre voi pur si simplu dati scroll in jos cu rapiditate iar daca zaboviti asupra unei poze, o faceti doar ca sa-i gasiti cusur de ordin tehnic. Dati-mi voie sa va spun ca nu e incurajator deloc. Mi-e frica sa nu ajung un functionar blazat cu bataturi in degete, prafuit si constipat de atatea fotografii clonate in serie, asa cum au ajuns unii oameni batrani care au facut prea mult lucrul asta si au uitat sa traisca. Imi cer scuze pentru ca generalizez si daca sunt prea taios. Dar nu ma simt relaxat si incurajat atunci cand postez ceva aici si nu cred ca sunt singurul. Easy on the critics si mai multe laude, aprecieri, incurajari, n-ar strica. Intrati pe Flickr sa vedeti ce frumos se misca lucrurile acolo. Nu-ti sare nimeni la gat pentru ca ai uitat sa pui nush ce setare. Daca voi sunteti la un nivel, ajutati-i si pe ceilalti sa ajunga la nivelul vostru, dar nu intr-un mod descurajant, inhibant. Nu sunt o persoana inhibata de felul meu, dar ma simt asa pe forum. Aici a devenit un reflex conditionat sa critici, sa gasesti nod in papura, ceea ce e grav. In termeni psihologici inseamna ca de fiecare data cand cineva iti arata o imagine, tu reactionezi asa cum ai fost sau cum te-ai antrenat sa reactionezi. Ce-i cu atmosfera asta? Nu e concurs, nu e performanta, nu toti trebuie sa ne expunem fotografiile in parc. Iar daca vrem s-o facem, ar trebui sa fim incurajati s-o facem, nu descurajati. Toata lumea se straduie, fiti putin mai ingaduitori. Vrem sa crestem dar...E o placere, nu? Imi stateau gandurile astea pe suflet si le-am zis. Imi cer iertare daca cineva le va lua personal. Si probabil ca toti o veti face.
Daca pozele sunt prea mari si deranjeaza la ochi, sa-mi spuneti si le pun mai mici data viitoare. Mie-mi plac mari, dar trebuie sa va placa si voua. Acum, sa spun cate ceva despre fiecare poza.
From Italy, with Love!
Primele doua nu sunt modificate, sunt luate la scurt interval de timp, cand se inoptase afara. Sunt facute intr-o parcare din Italia. Era un fel de reflector foarte inalt si foarte puternic care lumina intreaga parcare.
Zwastika. Este un cuvant sanskrit care inseamna 'Bunastare'. Contrar prejudecatilor noastre, simbolul zwasticii este un antic simbol indian, preluat si folosit ulterior de Hitler cu scopuri oculte de a atrage si a controla masele, care se poate intalni pe, si in fiecare casa din India si care decoreaza altarul de inchinaciune al fiecarui hindus. Acest simbol este folosit cu scopul de protectie si pentru a aduce auspiciozitate caminului, noroc si bunastare precum si pentru a obtine binecuvantarile zeului Ganesha si al fratelui acestuia, Kartikeya. Primul este un zeu hindus care indeparteaza obstacolele si 'deschide' toate usile iar al doilea este un zeu un zeu al iubirii si al distrugerii fortelor negative. Cele patru colturi indoite ale zwasticii reprezinta cele patru scopuri ale fiintei umane in viata: datoria sacra, prosperitatea, iubirea si eliberarea. Mai reprezinta soarele si cele patru cicluri ale naturii.
Turnul cu ceas este al unei bisericute dintr-un mic satuc de provincie din Italia, numit Cabella..Din ala cum vezi prin filme in care oamenii practic o ard aiurea toata ziua, mananca inghetata, uda florile sau barfesc la barul satului in fiecare zi. Cam ca la noi, numai ca e o atmosfera mult mai relaxata si mai degajata.. Jeepul, apartinea unui mosulica care probabil il obtinuse de la armata pentru ca era U.S. army scris all over it, se plimba zilnic cu babuta lui in el. Foarte tari amandoi. Usa verde e tot "made in Italy" si mi-a placut mult coloratura si faptul ca arata medieval, desi nu e.. in stanga usii erau multe flori colorate dar n-aveam loc sa prind tot ca au niste stradute foarte inguste.
You are not allowed to view links.
Register or
LoginYou are not allowed to view links.
Register or
LoginYou are not allowed to view links.
Register or
LoginYou are not allowed to view links.
Register or
LoginYou are not allowed to view links.
Register or
LoginYou are not allowed to view links.
Register or
LoginYou are not allowed to view links.
Register or
LoginYou are not allowed to view links.
Register or
LoginYou are not allowed to view links.
Register or
Login
